Imi plac cainii.
Toc a aparut in portbagaj. S-a deschis usa si era acolo. Mi s-a parut enorm. Era si slab, si ranit, si negru, si murdar … dar enorm. Andrei mustacea. Misa era langa mine. A sarit in porbagaj fara sa dea nici o atentie intrusului, in coltul diametral opus. Nu a deranjat-o o secunda, ba mai mult ulterior ne-a demonstrat in stilul ei ca isi gasise ciuca glumitelor ei rautacioase. Era desteapta. Toc era intepenit de socul schimbarii care il lovise intr-o secunda. Nu a miscat cateva zile. Aproape ca trebuia sa-l impingem din loc in loc. Si era enorm. Singurul lucru de care se ferea era castronul de mancare … trebuia sa iesim din camera ca sa se apropie de el si atunci taras pe burta. Dupa cateva zile a inceput sa sara cu bucurie pe noi cand ne vedea … si era enorm. L-am dat la dresaj … nu reuseam sa ma feresc de afectiunea lui si Toc nu intelegea cat de mare este. Cand s-a intors, dupa cateva luni, de la dresaj am realizat ca el chiar nu isi dadea seama cat de mare este. Cand tuna se baga cu botul intr-un pantof de-al lui Andrei. Atata intra.
Alerga, se lovea, se incurca in lesa, Misa il lua de pacalici, copiii familiei si ai prietenilor il plimbau prin curte in cerc, primea pungute cu bunatati de la cunoscuti. « Asta este pentru Toculica ». Toc a inceput sa fie din ce in ce mai mic, dar surprinzator din ce in ce mai greu. De cand a disparut e o gaura foarte grea.
Toti cainii din viata mea au fost intamplari de care m-am bucurat enorm. Nu mi-a fost niciodata frica de ei. Imi sugereaza neconditonare. Pur si simplu sunt acolo orice s-ar intampla. Toti cainii mei patrulau noaptea prin casa si veneau sa verifice daca respir. Apoi se intorceau la locul lor.
Si da, am fost odata muscata de un caine … intrasem in curte fara sa anunt. Greseala mea si a stapanilor, caci violenta cainilor de casa este rezultatul strict al educatiei dat de stapani … dresajul este alta treaba.
La cainii comunitari nu ma pricep ce le alimenteaza agresivitatea, dar tare mi-e teama ca de fapt, haitele asa zis agresive sunt de fapt caini crescuti intre curti de blocuri si parcari, hraniti de catva nesimtiti carora li se pare ca fac un lucru crestinesc … iar pentru cainii aia needucati, dar hraniti, maidanul respectiv este curtea lor, deci il apara.
Eu am avut cativa caini, toti luati de pe strada, de la foarte mici, la adulti. Am recuperat nenumarati caini de rasa pierduti, i-am curatat si pus pe picioare si ulterior i-am plasat cu atentie. Din cate stiu eu toate plasamentele au fost reusite.
Se poate, dar trebuie sa-ti placa.
