bilantul verii

De cinci luni ma uit din terasa la trecatori care fotografiaza casa, fac tururi «de muzeu» cu necunoscuti de pe strada, ma las agatata de ciudati care imi pun intrebari aberante legate de costuri, primesc telefoane in care cu greu si nu intotdeauna reusesc sa-i fac sa priceapa ca nu este un hotel sau o pensiune «cum le place», ca nu au cum sa vina cu masina, ca nu am locuri de parcare, pleaca oaspeti entuziasmati, pleaca oaspeti nemultumiti. Primesc mesaje contradictorii : e prea scump, e prea ieftin, e prea sofisticat, nu sunt conditii, vrem in aripa noua, nu vrem decat in casa veche …
De cinci luni experimentez interesul curiosilor si al curajosilor care au parcurs traseul complet si incerc sa stabilesc in continuare cum se poate salva o casa veche, unde sunt instrumentele care sa o aduca la viata.

Continui sa nu ma pot obisnui ca traiesc intr-o lume de oameni in care experimentul este privit cu neincredere iar riscul este asumat ca fatalitate si abia dupa ce s-a dezvelit de toate invelisurile moi in care le imbraca eul disperat sa nu se raneasca cumva.
Ceea ce lipseste se cheama etuziasm, insa este adevarat, entuziasmul este la limita intelepciunii.
Dar daca esti entuziast de ceva anume? Daca iti plac casele vechi atat de mult incat iti pierzi timpul invatand despre ele si apoi atat de mult incat satul sa vorbesti singur te apuci sa faci ceva , constient ca nimic din ce se va face nu va fi perfect sau dus la capat
… este experiment si exista riscuri.
Pe ce criterii consideri rezultatul unui experiment de arhitectura reusit ? Din punct de vedere tehnic experimentul este reusit, fara indoiala produsul este functional; dar din punct de vedere al vietii produsului in timp, cum poate supravietui lipsei de ierarhie, intr-o masa de aberatii decorative si cocioabe betonate care nu sunt nici ieftine, nici rapide? Cum poate supravetui lipsei de interes pentru experiment si groazei consumatorului de a parcurge si a apropria un spatiu alternativ cu conotatii culturale - poate e o teapa, dar in ce consta ea ?!

Inainte de a posta mi s-a spus ca textul este in trendul zilei : intrebari fundamentale despre a fi sau a nu fi. Pot sa spun ca sigur nu astept raspunsuri. Textul este doar bilantul acestei veri din viata mea si poate pe undeva reflexia spaimei adanc reprimate ca experimentul continua si trebuie sa-l parcurg in continuare … incerc sa-mi regasesc entuziasmul.